De ce tensiunea arterială crește din cauza lipsei de sare, nu din cauza excesului?
Sarea în sine nu crește tensiunea arterială la persoanele sănătoase. Dimpotrivă, deficitul acesteia poate activa mecanismele renale (renină–angiotensină), ceea ce duce la creșterea tensiunii, în special a celei renale.
Această afirmație este biochimic justificată, dacă luăm în considerare fiziologia reală a funcționării rinichilor și rolul sodiului în reglarea tensiunii arteriale, în special a tensiunii renale.
Ce este tensiunea renală?
Tensiunea renală este o parte a tensiunii arteriale generale, care depinde direct de funcționarea rinichilor, de capacitatea lor de a filtra sângele și de a regla volumul de lichid din organism. Este deosebit de sensibilă la volumul de sânge și la starea vaselor care trec prin rinichi.
De ce deficitul de sare poate provoca creșterea tensiunii renale?
Deficitul de sodiu = activarea sistemului RAA. Atunci când dieta nu conține suficient sodiu (și, prin urmare, sare), organismul percepe aceasta ca pe o amenințare la adresa echilibrului hidric-electrolitic. Acest lucru activează sistemul renină-angiotensină-aldosteron (RAA):
- Rinichii încep să producă renină pentru a crește tensiunea și a reține sodiu.
- Aceasta duce la vasoconstricție (îngustarea vaselor), inclusiv în rinichi.
- În cele din urmă, se produce o creștere a tensiunii arteriale și renale, pentru a "forța" pomparea unei cantități mai mari de sânge prin rinichi și a recupera sodiul pierdut.
Retenția de lichide în caz de deficit de sodiu. În cazul deficitului de sodiu, se activează mecanismul de reabsorbție a sodiului în tubii renali - organismul începe să "recupereze" nu doar sodiu, ci și apă. Rezultatul:
- Creșterea volumului de sânge circulant (VSC).
- Creșterea tensiunii în glomeruli.
- Încălcarea microcirculației, în special în părțile profunde ale nefronului.
Sodiul scăzut = stres cronic pentru rinichi. "Înfometarea" constantă de sodiu este percepută de rinichi ca un stres cronic. Aceasta:
- Întărește producția de aldosteron, care reține sodiu și, în același timp, crește pierderea de potasiu.
- Aceasta afectează echilibrul electrolitic și agravează rezistența vasculară.
- Pe termen lung, aceasta poate duce la hiperfiltrare, fibroză a vaselor rinichilor și creșterea persistentă a tensiunii.
Dar ce se întâmplă cu excesul de sare?
Mitul despre efectele negative ale sării se bazează pe o logică simplificată: "cu cât mai multă sare - cu atât mai multă apă - cu atât mai mare tensiunea". Dar la o persoană sănătoasă cu o funcție renală normală, excesul de sodiu este eliminat rapid, dacă dieta conține suficient potasiu, magneziu și apă.
Mai mult, la un consum adecvat de sare (8–10 g pe zi):
- Activitatea RAA scade.
- Rinichii funcționează în mod normal.
- Se menține presiunea osmotica corectă a sângelui.
Concluzie
În loc de efectul hipotensiv al unei diete sărace în sare, obținem:
- Hiperactivitate a sistemului vascular,
- Retenție de lichide,
- Și, în cele din urmă, o creștere persistentă a tensiunii.
Lista de videoclipuri de pe YouTube pe tema "De ce tensiunea arterială crește din cauza lipsei de sare, nu din cauza excesului?":