Plumbul — un metal greu, folosit pe parcursul mileniilor datorită plasticității, rezistenței la coroziune și ușurinței de prelucrare.
A fost folosit în construcții, conducte, vopsele și chiar în medicină. Cu toate acestea, astăzi plumbul este recunoscut ca o substanță toxică, capabilă să provoace intoxicații severe, în special la copii.
În ciuda scăderii utilizării sale, contactul cu plumbul este posibil și în lumea modernă.
Istoria și originea
Plumbul este cunoscut din antichitate și a fost folosit activ în Egipt, Mesopotamia și Imperiul Roman, inclusiv pentru fabricarea conductelor, vaselor și elementelor de construcție.
În Evul Mediu, a fost utilizat în vitralii și vopsele.
În secolele XIX–XX, plumbul a devenit un component important al acumulatorilor, pigmenților și combustibililor.
Toxicitatea sa a fost confirmată abia în secolul XX, ceea ce a dus la interzicerea treptată a utilizării în viața de zi cu zi și în industria alimentară.
Există valoare nutritivă
Plumbul nu îndeplinește funcții fiziologice și nu este necesar organismului. Dimpotrivă, chiar și cantitățile mici pot provoca daune.
Acesta afectează sistemele enzimatice, înlocuiește mineralele utile din țesuturi și influențează sinteza hemoglobinei.
Surse de obținere
Sursele principale de intrare a plumbului în organism:
- vopsele și lacuri pe bază de plumb vechi;
- apă potabilă din conducte de plumb;
- poluarea industrială și emisiile vehiculelor vechi;
- plumb în sol, în special în apropierea obiectivelor industriale;
- plumb în vasele vechi, în solderi, pigmenți, jucării.
Riscurile posibile ale excesului și manifestările acestora
Accumarea excesivă de plumb — o problemă serioasă, în special la vârsta copilăriei. Concentrația admisibilă în sânge nu trebuie să depășească 5–10 mcg/dl, în special la copii.
Acesta are un efect toxic multisistemic:
- dureri de cap, iritabilitate, slăbiciune;
- pierdere a apetitului, dureri abdominale, constipație;
- tulburări de memorie, concentrare și vorbire;
- creșterea tensiunii arteriale și afectarea rinichilor;
- întârzierea dezvoltării la copii și scăderea IQ-ului;
- anemie din cauza depresiei sintezei hemoglobinei.
Intoxicația cronică necesită diagnosticare la timp și poate necesita terapie cu chelați.