Arsenicul — este un semimetal care se găsește în natură sub diferite forme: de la compuși anorganici în apă și sol până la organici — în pește și fructe de mare.
În ciuda toxicității sale cunoscute, interesul pentru acesta persistă, deoarece arsenicul poate influența metabolismul și imunitatea.
Proprietăți utile
În cantități minime, arsenicul poate participa la procesele metabolice și poate influența funcționarea sistemelor imunitar și nervos.
Unele studii leagă participarea sa de sinteza metioninei și de reglarea activității enzimatice.
De asemenea, se presupune că arsenicul poate contribui la menținerea echilibrului metabolic, totuși nu există recomandări clare pentru utilizarea sa în terapie.
Surse de obținere
Arsenicul poate intra în organism prin alimentație și apă.
Organizația Mondială a Sănătății limitează conținutul de arsenic în apa potabilă la 0,01 mg/l.
Surse posibile de aport:
- fructe de mare, în special din ape poluate;
- cereale și carne (în funcție de sol și furaje);
- apă din surse naturale;
- poluanți industriali (prin aer, pesticide, îngrășăminte).
Riscurile posibile ale excesului și manifestările acestora
Excesul de arsenic reprezintă un pericol serios. Acesta se poate acumula în organism, mai ales în cazul contactului prelungit cu apă sau aer poluat.
Consecințele intoxicației cu arsenic:
- durere de cap, slăbiciune, greață;
- afectarea pielii — hiperkeratoze, întunecare, erupții;
- arsenofibroză și afectarea plămânilor;
- risc crescut de oncologie (piele, plămâni, vezica urinară);
- depresie, anxietate, scăderea funcțiilor cognitive.
Intoxicația cronică cu arsenic este asociată cu riscul de cancer, leziuni ale ficatului, rinichilor și tulburări ale sistemului nervos.
Nivelul sigur de arsenic în sânge — nu mai mult de 0,1 mcg/ml. În caz de depășire, este necesară diagnosticarea și căutarea sursei de expunere.