Molibdenul este un microelement care joacă un rol important în menținerea diferitelor funcții esențiale în organismul uman. Este necesar pentru activitatea unor enzime care participă la metabolismul aminoacizilor, procesarea deșeurilor organismului și producția de substanțe vitale.
În ciuda faptului că molibdenul se găsește în multe alimente, rolul și importanța sa rămân adesea subestimate.
Molibdenul este necesar pentru funcționarea normală a multor sisteme enzimatice din organismul uman.
Acesta joacă un rol cheie în metabolismul carbohidraților și al grăsimilor, fiind de asemenea o parte integrantă a procesului de detoxifiere a ficatului, ajutând la eliminarea substanțelor toxice.
În organismul uman, molibdenul participă la activitatea enzimelor, precum sulfitoxidaza, xantinoxidoza și aldehidoxidoza.
Aceste enzime sunt necesare pentru metabolismul aminoacizilor care conțin sulf, metabolismul acidului uric și prevenirea acumulării de aldehide dăunătoare, respectiv.
Enzimele molibdenice joacă un rol cheie în metabolismul sulfului. Ele ajută la transformarea aminoacizilor care conțin sulf în alte forme necesare organismului.
Necesitatea zilnică
Necesitatea zilnică de molibden depinde de vârstă, sex și starea fiziologică a organismului. Pentru adulți, doza recomandată este de aproximativ 45 micrograme pe zi. Totuși, acest număr poate varia în funcție de recomandările diferitelor studii științifice și organizații.
Absorbția molibdenului poate fi afectată de un exces de alți minerale, cum ar fi cuprul.
Consecințele deficitului pentru sănătate
Deficitul de molibden în organismul uman este extrem de rar, dar lipsa sa poate afecta procesele de neutralizare a toxinelor, metabolismul sulfului și producția de substanțe esențiale.
Printre simptomele care pot indica o deficiență de molibden se numără scăderea apetitului, deteriorarea stării generale de sănătate și tulburările de creștere.
De asemenea, este posibil să apară intoleranțe la anumite alimente care conțin sulfiți, deoarece molibdenul participă la procesele lor de metabolizare.
Lipsa acestui mineral poate afecta funcționarea sistemului nervos central, provocând dureri de cap și insomnii nocturne.
Riscurile posibile ale consumului excesiv
Cazurile de toxicitate a molibdenului la oameni sunt rare, dar totuși posibile, în special în urma consumului unor cantități mari prin suplimente alimentare sau ca urmare a expunerii la mediu.
În cazul consumului excesiv de molibden, pot apărea efecte secundare, cum ar fi deteriorarea creșterii, scăderea fertilității, modificări la nivelul plămânilor, rinichilor și ficatului, precum și acumularea potențială a uratilor, ceea ce poate duce la guta.
În plus, există riscul de dezechilibru al altor microelemente importante, în special cupru, deoarece molibdenul poate interfera cu absorbția acestuia.
Surse în dieta alimentară
Pentru menținerea unui nivel optim de molibden, este important să știm ce alimente să includem în dietă.
În dieta keto, sursele principale de molibden din alimentație sunt:
- Nuci, în special nuci și arahide.
- Produse lactate, cum ar fi laptele și brânza.
- Legume verzi cu frunze, cum ar fi spanacul.
- Carne și carne de organe, în special ficatul.
Este important să echilibrăm dieta astfel încât să obținem o cantitate suficientă de molibden, dar să evităm totodată consumul excesiv.
Fapte interesante despre molibden
Descoperit în 1778. Chimicul suedez Karl Wilhelm Scheele a descoperit acest element extrăgându-l din mineralul molibdenit.
Denumirea provine din cuvântul grecesc „molybdos”. Acest cuvânt se traduce prin „plumb”, deoarece molibdenitul, care conține molibden, seamănă cu plumbul.
Are un punct de topire ridicat. Punctul său de topire este de aproximativ 2623°C, ceea ce îl face unul dintre cele mai refractare metale.
Element important pentru plante. Este necesar pentru sinteza unor aminoacizi și ajută plantele să absoarbă azotul.
Are mai multe izotopi. Cel mai stabil izotop este molibden-98, care reprezintă aproximativ 24% din molibdenul natural.