Fosforul este un mineral esențial, jucând un rol cheie în numeroase procese biologice ale organismului uman. Este necesar pentru formarea oaselor și dinților sănătoși și participă la procesele de metabolism energetic și reglarea expresiei genelor.
Fosforul face parte din fosfolipide, care sunt componente ale membranelor celulare, și participă la metabolismul energetic sub formă de adenozin trifosfat (ATP).
Țesutul osos. În plus, fosforul este necesar pentru mineralizarea oaselor și dinților. Deficiența sa poate duce la deteriorarea țesutului osos și la moliciunea oaselor, cunoscută sub numele de osteomalacie.
Creierul. Fosforul participă la transmiterea impulsurilor nervoase și este un component important al membranelor celulare, inclusiv a membranelor neuronilor.
Nivelul de energie. Fosforul este un element cheie în sinteza ATP (adenozin trifosfat), care este principala sursă de energie pentru celule.
Prin urmare, un consum adecvat de fosfor este important pentru sportivi și persoane active.
Restaurarea țesuturilor. Fosforul este necesar pentru creșterea și restaurarea tuturor țesuturilor și celulelor organismului.
Sistemul nervos. Fosforul participă la transmiterea impulsurilor nervoase și menținerea funcției normale a sistemului nervos.
ADN. Fosforul face parte din grupul fosfat, care este o componentă structurală a ADN-ului și ARN-ului. Prin urmare, este important pentru transmiterea informației genetice.
Reglarea echilibrului acid-bazic. Fosforul ajută la menținerea echilibrului acid-bazic normal în organism, ceea ce este important pentru sănătatea celulelor și țesuturilor.
Necesar zilnic și surse de obținere
Necesarul zilnic de fosfor pentru un adult este de aproximativ 700 mg.
Pentru a asigura un nivel adecvat de fosfor, este necesar să includem în dietă alimente bogate în fosfor, cum ar fi:
- carne și păsări de curte,
- pește,
- produse lactate,
- nuci.
Sintome și consecințe ale deficienței
Deficiența de fosfor în organismul uman poate duce la o serie de probleme grave de sănătate.
Printre simptomele deficienței de fosfor se numără slăbiciunea, pierderea apetitului, dureri la nivelul oaselor, dificultăți de concentrare și oboseală crescută.
Deficiența prelungită poate duce la osteoporoză, la o mineralizare deficitară a oaselor și chiar la rahitism la copii.
Fosforul poate fi dăunător pentru persoanele cu afecțiuni cronice ale rinichilor, deoarece rinichii nu pot elimina eficient fosforul din organism.
Cu toate acestea, pentru persoanele sănătoase, acesta este necesar și în cantități normale nu prezintă un risc.
Pericolele excesului pentru sănătate
Consumul prelungit de cantități excesive de fosfor poate duce la un dezechilibru al calciului și magneziului în organism, generând probleme cu oasele și sistemul cardiovascular.
Hiperfosfatemia, o stare de nivel crescut de fosfor în sânge, poate provoca mâncărimi ale pielii, afecțiuni renale și chiar poate conduce la formarea depunerilor în vasele de sânge și organe.
Fapte interesante despre fosfor
Iată câteva fapte suplimentare despre fosfor.
Bioaccesibilitate. Bioaccesibilitatea fosforului poate varia în funcție de sursa sa.
De exemplu, fosforul din carne este absorbit mai bine decât cel din produsele vegetale.
Iată informații mai detaliate despre această problemă:
- Din carne și pește: Fosforul conținut în produsele din carne și pește se găsește sub formă de fosfați organici, care sunt bine absorbiți de organism.
Bioaccesibilitatea fosforului din aceste surse este de aproximativ 60-70%. - Din produse lactate: Produsele lactate conțin, de asemenea, fosfor într-o formă ușor absorbabilă.
Bioaccesibilitatea sa este aproximativ similară cu fosforul din carne și pește — aproximativ 60-70%. - Din surse vegetale: În produsele vegetale, cum ar fi cerealele, leguminoasele, nucile și semințele, fosforul se găsește adesea sub formă de fitate (acid fitic).
Bioaccesibilitatea fosforului din aceste surse este semnificativ mai mică, aproximativ 30-50%, deoarece fitatele pot lega fosforul și împiedica absorbția acestuia.
Pentru a îmbunătăți absorbția fosforului din sursele vegetale, se pot utiliza metode precum înmuierea, germinarea sau fermentarea, care ajută la descompunerea fitatelor și la creșterea bioaccesibilității mineralelor.
În organismul uman, fosforul este al doilea mineral ca răspândire după calciu.
Sistemul osos. Aproximativ 85% din fosforul din organismul uman se află în oase și dinți, unde formează hidroxiapatit, care le conferă rezistență.
Fotosinteza. Fosforul este necesar pentru procesul de fotosinteză la plante, participând la formarea moleculelor energetice. De aceea, poate fi obținut nu doar din produsele de origine animală.
Absorbția vitaminelor și mineralelor. Fosforul participă la absorbția diferitelor vitamine și minerale:
- Vitaminele din grupa B. Fosforul este necesar pentru activarea unor vitamine din grupa B, cum ar fi B1 (tiamina), B6 (piridoxina) și B12 (cobalamina).
- Vitamina D. Vitamina D ajută la absorbția fosforului în intestin. În același timp, fosforul este important pentru activarea vitaminei D în forma sa activă, ceea ce contribuie la îmbunătățirea absorbției calciului și fosforului din alimentație.
- Calciu. Fosforul și calciul colaborează pentru formarea și menținerea sănătății oaselor și dinților. Echilibrul între acești minerali este important pentru prevenirea bolilor osoase, cum ar fi osteoporoza.
- Magneziu. Fosforul contribuie la absorbția magneziului, care este de asemenea important pentru sănătatea oaselor și funcționarea mușchilor.
- Fier. Fosforul ajută la reglarea homeostaziei fierului, influențând absorbția și metabolismul acestuia.
Influența vitaminelor și mineralelor asupra fosforului. Absorbția fosforului în organism poate fi stimulată sau inhibată de influența diferitelor vitamine și minerale. Iată principalele dintre acestea:
Vitamine:
- Vitamina D:
Vitamina D joacă un rol cheie în absorbția fosforului în intestin. Ea stimulează sinteza proteinelor care facilitează absorbția atât a fosforului, cât și a calciului. Deficiența de vitamina D poate duce la o scădere a absorbției fosforului, ceea ce, la rândul său, poate provoca deficiență de fosfor în organism.
- Vitamina B6 (Piridoxina):
Vitamina B6 este necesară pentru metabolismul corect al fosforului. Ea participă la reacțiile enzimatice care ajută fosforul să se integreze în diverse molecule biologice.
Minerale:
- Calciu:
Calciul și fosforul interacționează adesea, iar echilibrul lor este important pentru sănătatea oaselor. Cu toate acestea, consumul excesiv de calciu poate reduce absorbția fosforului în intestin și invers. Este important să se mențină un raport optim între acești minerali în dietă.
- Magneziu:
Magneziul este necesar pentru activarea enzimelor implicate în metabolismul fosforului. Deficiența de magneziu poate afecta absorbția fosforului și utilizarea sa în organism.
- Fier:
Fierul poate influența absorbția fosforului. Dozele mari de fier din suplimente pot reduce absorbția fosforului, deoarece acești doi minerali concurează pentru absorbție în intestin.
- Zinc:
Zincul interacționează de asemenea cu fosforul și influențează metabolismul său. Zincul este necesar pentru funcționarea enzimelor implicate în procesele în care este implicat fosforul.
Influența altor factori:
- Acidul fitic:
Acidul fitic, prezent în cereale, leguminoase și nuci, poate lega fosforul și alte minerale, formând complexe insolubile, ceea ce reduce absorbția acestora. Înmuierea, germinarea sau fermentarea acestor produse poate ajuta la reducerea conținutului de fitate și la îmbunătățirea bioaccesibilității fosforului.
- Fibrele alimentare:
Un conținut ridicat de fibre alimentare în dietă poate reduce, de asemenea, absorbția fosforului, legându-l în intestin și prevenind absorbția.
- Hormonul paratiroidian (PTH):
Acest hormon reglează nivelul fosforului din sânge, crescând eliminarea sa prin rinichi în caz de exces sau reducând eliminarea în caz de deficiență. PTH influențează, de asemenea, eliberarea fosforului din oase.
Echilibrul calciului și fosforului. Este important să se mențină un echilibru corect între calciu și fosfor pentru a evita problemele cu oasele și dinții.
Raportul optim de calciu la fosfor în dietă și în organism este de aproximativ 2:1.
Asta înseamnă că pentru fiecare două părți de calciu ar trebui să existe o parte de fosfor.
Această proporție contribuie la mineralizarea eficientă a oaselor și la menținerea rezistenței acestora.
Numele elementului. Fosforul și-a primit numele de la cuvântul grecesc “phosphoros”, care înseamnă “cel care aduce lumină”, deoarece unele dintre compușii săi strălucesc în întuneric.
Fosforul a fost descoperit în 1669 de alchimistul german Hennig Brand, în încercarea de a obține aur din urină.
În spațiu. Recent, oamenii de știință au descoperit fosfor în cometa 67P/Churyumov-Gerasimenko, confirmând răspândirea sa în Univers.
Fosforescența și fluorescența. Fosforul nu doar că strălucește în întuneric (fosforescență), dar poate emite lumină atunci când este expus la razele ultraviolete (fluorescență).