
Conservanții sunt aditivi alimentari, adesea identificați prin numere E, care ajută la încetinirea alterării alimentelor, dezvoltării microorganismelor și modificărilor chimice nedorite. Această secțiune explică funcțiile, originea, utilizările și posibilele limitări ale acestora la alegerea alimentelor.
Conservanți
Lizozimul este o enzimă antimicrobiană, de obicei obținută din albuș de ou, folosită pentru a limita anumite bacterii, mai ales în brânzeturi. Problema practică a E1105 nu sunt carbohidrații, ci relevanța pentru alergia la ou.
Acidul sorbic inhibă drojdiile și mucegaiurile în alimente acide; pentru keto contează mai mult sosul, băutura sau desertul din jurul lui decât conservantul singur.
Sorbatul de sodiu este o sare a acidului sorbic cu acțiune conservantă, dar cu statut regulator mai discutabil; în keto se evaluează împreună cu alimentul, nu separat.
Sorbatul de potasiu este o sare solubilă a acidului sorbic împotriva drojdiilor și mucegaiurilor; în keto contează de obicei mai puțin decât zahărul, siropurile și amidonurile din jur.
Sorbatul de calciu este o sare a acidului sorbic împotriva drojdiilor și mucegaiurilor; în keto se evaluează după produsul întreg, nu ca sursă de calciu.
Acidul benzoic inhibă microbii în mediu acid și este legat des de băuturi, sosuri și marinade; în keto contează mai mult zaharurile și formula acidă din jur.
Benzoatul de sodiu este o sare solubilă a acidului benzoic pentru băuturi și sosuri acide; în keto este secundar față de zahăr, siropuri și porție.
Sare de potasiu a acidului benzoic, folosită în băuturi acide, sosuri și marinade pentru a încetini drojdiile și mucegaiurile; nu este o sursă utilă de potasiu.
Sare de calciu a acidului benzoic, folosită ca preservant în produse acide; contează pentru stabilitate microbiologică, nu pentru aportul de calciu.
Etilparabenul din grupul p-hidroxibenzoaților este un preservant orientat mai ales împotriva drojdiilor și mucegaiurilor, diferit de benzoații obișnuiți E210-E213.
Sarea de sodiu a etilparabenului este un preservant din grupul p-hidroxibenzoaților, ales pentru solubilitate și formulare, nu pentru aport de sodiu.
Propilparabenul este un preservant din grupul p-hidroxibenzoaților cu istoric de reglementare mai sensibil, diferit de metil- și etilparabeni.
Sarea de sodiu a propilparabenului este o formă mai solubilă a E216 și trebuie evaluată prin prisma propilparabenului, nu ca sodiu alimentar obișnuit.
Metilparabenul este un preservant din grupul p-hidroxibenzoaților, orientat mai ales împotriva drojdiilor și mucegaiurilor, diferit de propilparaben și de benzoații obișnuiți.
Sarea de sodiu a metilparabenului este o forma solubila a E218 si trebuie evaluata ca un conservant, nu ca sodiu alimentar sau benzoat obisnuit.
Dioxidul de sulf este folosit ca preservant și antioxidant în vin, fructe uscate și unele conserve; sensibilitatea individuală la sulfiți este aspectul practic principal.
Sulfitul de sodiu este o sare de sulfit folosită pentru a încetini oxidarea și alterarea, dar nu este sursă relevantă de sodiu alimentar sau electrolit.
Bisulfitul de sodiu este o sare acidă de sulfit din grupul E220-E228; contează prin toleranța la sulfiți și categoria produsului, nu prin carbohidrați.
Metabisulfitul de sodiu este un conservant si antioxidant sulfitic folosit in vin si conserve; expunerea totala la sulfiti si toleranta conteaza mai mult decat carbohidratii.
Metabisulfitul de potasiu este o sare sulfitică folosită în vin și conserve; nu este supliment de potasiu și contează mai ales prin expunerea la sulfiți și toleranță.
Sulfitul de potasiu este o formă potasică de preservant sulfitic; se judecă după statutul actual al produsului, zahăr și toleranța la sulfiți.
Sulfitul de calciu este o sare de calciu din grupul sulfiților, folosită ca preservant și antioxidant, nu ca sursă de calciu pentru oase sau electroliți.
Bisulfitul de calciu este o formă acidă de calciu din grupul sulfiților; contează ca preservant și factor de toleranță, nu ca sursă de calciu.
Bisulfitul de potasiu este o formă acidă de potasiu a unui preservant sulfitic; nu înlocuiește potasiul alimentar și contează mai ales prin toleranță.
Bifenilul, numit și difenil, a fost folosit istoric împotriva mucegaiului pe coaja citricelor; problema practică este coaja comestibilă, nu carbohidrații.
Ortofenilfenolul este un conservant antifungic de suprafata legat mai ales de tratarea cojii citricelor, nu de carbohidrati sau ingrediente obisnuite.
Ortofenilfenolul de sodiu este sarea de sodiu a E231, folosită istoric pentru protecția suprafeței citricelor; problema cheie este zestul și etichetarea cojii.
Tiabendazolul este legat de tratamentul antifungic post-recoltare al cojii fructelor; problema practică este folosirea cojii și etichetarea, nu carbohidrații.
Nisina este un bacteriocin produs de bacterii lactice, care inhibă unele bacterii gram-pozitive; în LCHF contează tipul produsului și fermentarea, nu carbohidrații.
Natamicina este un preservant antifungic folosit mai ales pe suprafața brânzeturilor și produselor maturate; se judecă după locul aplicării, nu ca preservant intern obișnuit.
Acidul formic este un preservant acid care se evaluează după aciditatea produsului, doză și toleranța digestivă, nu ca sursă de carbohidrați.
Formatul de sodiu este o sare a acidului formic cu logică de conservare acidă; nu este supliment electrolitic de sodiu și nu este carbohidrat.
Formatul de calciu este sarea de calciu a acidului formic; în alimente este formă conservantă, nu sursă relevantă de calciu.
Hexametilentetramina este un preservant folosit foarte îngust pentru brânza Provolone și se evaluează separat deoarece se poate descompune în formaldehidă.
Formaldehida ca E240 este mai ales o problemă istorică și de reglementare: în alimentația modernă nu trebuie tratată ca preservant obișnuit acceptabil.
Dimetil dicarbonatul este folosit pentru sterilizarea la rece a unor băuturi; se descompune rapid, deci contează tipul băuturii, zahărul și tehnologia.
Etil lauroil arginatul este un preservant antimicrobian cu utilizări permise limitate; în LCHF se judecă după tipul produsului și formula completă.
Nitritul de potasiu este folosit în carne maturată pentru siguranță, culoare și gust; în LCHF contează doza, frecvența cărnii procesate și riscul de nitrozamine.
Nitritul de sodiu este cel mai cunoscut preservant nitritic pentru produse din carne; susține siguranța, dar cere moderație și gătire atentă.
Nitratul de sodiu este folosit în unele tehnologii de carne și brânză ca sursă de nitrat; trebuie deosebit de nitrații naturali din legume.
Nitratul de potasiu este folosit în anumite tehnologii tradiționale de carne și brânză; potasiul din nume nu îl face supliment electrolitic.
Nimic găsit














