Fenilalanina — este un aminoacid esențial, necesar pentru sinteza neurotransmițătorilor, cum ar fi dopamina, norepinefrina și adrenalina.
Acesta participă la menținerea stării psihoemoționale, funcțiilor cognitive și sinteza melaninei.
Deoarece organismul nu poate produce fenilalanina în mod autonom, aceasta trebuie să fie obținută din alimentație. Deficiența sa poate duce la scăderea concentrației și a stării de spirit, iar excesul — la efecte toxice, în special în cazul predispoziției genetice (fenilcetonurie).
Proprietăți utile
- participă la sinteza dopaminei și a altor neurotransmițători care influențează starea de spirit, motivația și concentrarea;
- susține funcționarea sistemului nervos și funcțiile cognitive;
- este necesar pentru formarea tiroxinei — precursorul hormonilor tiroidieni;
- favorizează sinteza melaninei, pigmentul pielii și părului;
- participă la metabolismul proteinelor și creșterea țesuturilor.
Necesitatea zilnică și sursele de obținere
Doza zilnică recomandată de fenilalanină este de aproximativ 14 mg per kilogram de greutate corporală, ceea ce corespunde în medie între 500–2000 mg pe zi pentru un adult.
La persoanele cu fenilcetonurie, nivelurile admise sunt individuale și necesită control medical.
Sursele principale de fenilalanină:
- carne și pește — vită, pui, curcan, ton;
- ouă și produse lactate — brânză, iaurt, brânză de vaci;
- leguminoase — soia, linte, fasole;
- nuci și semințe — arahide, susan, semințe de dovleac.
Simptome și consecințe ale deficienței
- îmbunătățirea stării de spirit, depresie, anxietate;
- scăderea memoriei și a funcțiilor cognitive;
- oboseală mentală și fizică;
- scăderea producției de tirozină și a hormonilor tiroidieni;
- încetinirea creșterii și a regenerării țesuturilor.
În cazul unei deficiențe cronice, pot apărea tulburări ale sistemului nervos și metabolismului.
Riscuri posibile ale excesului și manifestările acestora
- durere de cap, insomnie, iritabilitate;
- hiperfenilalaninemie — acumularea produselor toxice de metabolism;
- încetinirea funcțiilor cognitive și confuzie mentală;
- încărcare crescută a ficatului și tulburări ale funcționării acestuia;
- agravarea riscurilor cardiovasculare în cazul unui exces prelungit.
În cazul predispoziției la tulburări ale metabolismului aminoacizilor (de exemplu, în cazul FKU), chiar și dozele mici necesită supraveghere medicală.