Izoleucinul — un aminoacid esențial din grupul BCAA, care joacă un rol important în metabolism, recuperarea mușchilor și menținerea echilibrului energetic. Acesta nu este sintetizat în organism și trebuie să fie obținut din alimentație.
Izoleucinul participă la sinteza proteinelor, reglează nivelul de zahăr din sânge, susține funcționarea sistemelor imunitar și nervos. Deficitul său poate duce la slăbiciune musculară, oboseală, probleme cu pielea și scăderea imunității.
Pe de altă parte, consumul excesiv de izoleucină, mai ales din suplimente, poate provoca reacții toxice și dezechilibru al altor aminoacizi.
Proprietăți benefice
- contribuie la creșterea și recuperarea țesutului muscular;
- participă la sinteza hemoglobinei și îmbunătățește transportul oxigenului către mușchi;
- menține nivelul de energie prin participarea la gluconeogeneză;
- reglează nivelul de zahăr din sânge;
- influențează sinteza neurotransmițătorilor și ajută la stabilizarea stării de spirit.
Necesitatea zilnică și sursele de obținere
Norma recomandată de izoleucină depinde de nivelul de activitate fizică:
- minimum — 10–12 mg/kg greutatea corporală;
- în activitate moderată — 15–18 mg/kg;
- pentru sportivi — până la 25 mg/kg greutatea corporală;
- limita superioară admisă — aproximativ 50 mg/kg greutatea corporală pe zi.
Produse bogate în izoleucină:
- carne (vită, pui, curcan);
- pește (somon, ton);
- ouă;
- produse lactate (brânză, iaurt);
- leguminoase (soia, linte, năut);
- nuci și semințe;
- pulberi proteice vegetale (proteina de soia, proteina de mazăre).
Simptome și consecințe ale deficitului
- scăderea rezistenței și a capacității fizice;
- oboseală și slăbiciune musculară;
- tulburări ale metabolismului carbohidraților și grăsimilor;
- sensibilitate crescută la infecții;
- încetinirea memoriei și a concentrării;
- probleme cu pielea (dermatită, erupții cutanate);
- anxietate și stare de spirit deprimată.
Riscuri posibile ale excesului și manifestările acestora
- dureri de cap, greață, slăbiciune;
- iritabilitate și tulburări de somn;
- hipoglicemie și fluctuații ale zahărului din sânge;
- dizfuncție hepatică (în caz de exces cronic);
- dezechilibru cu alți aminoacizi (leucină, valină);
- amplificarea simptomelor de anxietate și depresie.
Pentru majoritatea oamenilor, o doză sigură este considerată a fi de până la 20–25 mg/kg greutatea corporală pe zi.
Administrarea a mai mult de 50 mg/kg este posibilă doar sub supravegherea unui specialist.