Beriberi
Beriberi este o afecțiune cauzată de deficitul de vitamina B1 (tiamină) din organism.
Consumul insuficient al acestei vitamine poate duce la probleme grave cu sistemul nervos, inima și sistemul digestiv.
Atunci când urmezi o dietă ketogenică, trebuie să acorzi atenție nivelului de consum de vitamina B1 pentru a evita dezvoltarea beriberi și pentru a menține sănătatea sistemului nervos în stare optimă.
Simptome. Simptomele formei uscate includ slăbiciune musculară, pierderea sensibilității și probleme de coordonare, în timp ce forma umedă poate provoca edeme și probleme cardiace.
Beriberi poate provoca polinevrite, ceea ce duce la dureri, amorțeală și pierderea funcției musculare.
Tratamentul beriberi. Tratamentul deficitului de tiamină implică de obicei administrarea de vitamina B1 sub formă de suplimente și modificarea dietei pentru a crește consumul de alimente bogate în această vitamină.
Sursele de vitamina B1 în dieta ketogenică: nuci, semințe, carne de porc, carne de vită și ficat.
Fapte interesante despre beriberi
Originea denumirii. Denumirea „beriberi” provine din cuvântul sinhala „beri”, care înseamnă „nu pot”. Aceasta este legată de simptomele afecțiunii, care pot provoca o slăbiciune severă și incapacitatea de a se mișca.
Tipuri de beriberi. Există două forme principale de beriberi: uscată și umedă. Forma uscată afectează în principal sistemul nervos, în timp ce forma umedă afectează sistemul cardiovascular.
Importanța istorică. Beriberi a fost răspândit pe scară largă printre marini în secolul al XIX-lea, în special cei care se hrăneau în principal cu orez alb, care este sărăcit în tiamină.
Prima descriere a bolii. Prima descriere medicală a beriberi a fost realizată în 1690 de medicul olandez Willem Bicken, care a observat legătura dintre alimentație și boală la marinari.
Epidemia din Japonia. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în Japonia a avut loc o epidemie masivă de beriberi, cauzată de trecerea populației la orez alb prelucrat.
Prevalența bolii. Beriberi este acum rar întâlnit în țările dezvoltate, dar poate apărea în continuare în regiunile cu un nivel ridicat de sărăcie și alimentație insuficientă.
Alcoolismul. Principalele factori de risc pentru dezvoltarea beriberi includ nu doar o alimentație precară, ci și alcoolismul, deoarece alcoolul interferează cu absorbția tiaminei.
Factori ereditari. În unele cazuri, beriberi poate fi asociat cu boli ereditare care afectează metabolismul tiaminei.
Aggravarea simptomelor. Simptomele beriberi pot deveni mai severe în condiții de stres sau în timpul creșterii activității fizice, deoarece în astfel de momente organismul are nevoie de mai multă tiamină.
Statistici mondiale. Potrivit estimărilor Organizației Mondiale a Sănătății, în unele țări din Asia se mai înregistrează cazuri de beriberi, în special în rândul populației afectate de malnutriție.
Boli